My Dive in: Romana English
RSS Articole My Dive

De la interior spre exterior – medicina scufundării

Hans Örnhagen este doctor în fiziologia hiperbară şi, probabil, cele mai renumit „medic de scufundări” suedez. În 1981 a început să lucreze pentru Institutul Suedez de Cercetare şi Apărare (Totalförsvarets forskningsinstitut – FOI) ca ofiţer superior de cercetare, în timp ce lucra şi ca doctor consultant pentru Federaţia Suedeză de Scufundări Recreaţionale (Svenska Sportdykarförbundet – SSDF). Din 1992 până în 2004, când s-a pensionat, Hans Örnhagen a lucrat ca director de cercetare pentru Departamentul Naval de Medicină. În 1998 a primit Premiul Platinum Pro5000 Diver al SSI (Scuba Schools International) şi Premiul DAN Europa (Divers Alert Network) pentru „contribuţia remarcabilă la siguranţa scufundărilor şi medicina scufundării”. El a publicat mai multe cărţi şi articole, cartea sa „Fiziologie Hiperbară şi Medicina Scufundării”, centrată pe educarea medicilor de scufundări ai marinei suedeze, fiind folosită ca material de studiu de SSDF. Hans este, de asemenea, „responsabil” de dezvoltarea formularului de examinare FTD utilizat în prezent de către toate şcolile de scufundări din Suedia. După 2004, Hans continuă să lucreze în calitate de consultant în medicina scufundării pentru SSDF şi pentru alte organizaţii de instruire a scafandrilor în Suedia; el este în continuare la „celălalt capăt al liniei”, răspunzând la telefonul gratuit de consultare, un serviciu finanţat de SSDF, PADI Nordic şi revista suedeză de scufundări DYK, serviciu prin care scafandrii pot primi răspunsuri la întrebările legate de medicina scufundării. Printre celelalte interese ale sale, Hans Örnhagen este membru al Societăţii Suedeze a Scufundărilor Istorice (Svensk Dykerihistorisk förening – SDHF), o organizaţie cu aproximativ 200 de membri care a fost fondată în 1979 pentru a salva, pentru generaţiile viitoare, vechiul  turn de evacuare al marinei folosit la antrenamente, situat pe Djurgården, în centrul Stockholm-ului. În continuare, Hans dezvăluie pentru mydive.ro cum a ajuns să lucreze în domeniul medicinei scufundării.

Când şi cum te-ai implicat în medicina scufundării? Ce te-a atras la acest domeniu?

M-am implicat în timpul studiilor mele de fiziologie la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Lund, în 1967. O prelegere despre respiraţia lichidului ţinută de profesorul Claes Lundgren mi-a captat interesul. Tehnica de respiraţie a lichidului a fost folosită mai târziu de Lundgren şi de mine pentru experimente de compresie pentru studierea efectelor narcotice ale gazelor. Acest lucru a condus la un interes mai profund asupra scufundărilor. În 1977 mi-am susţinut teza despre efectele hidrostatice şi presiunea gazului inert asupra inimii.

Ai lucrat pentru Institutul Suedez de Cercetare şi Apărare. Care au fost studiile la care ai participat (dacă, desigur, este permis să se facă publice aceste informaţii)?

Am lucrat la proiecte care au continuat experimentele mele din Lund. Unul dintre studenţii mei, Mikael Gennser, a continuat munca mea cu privire la efectele pe care presiunea ridicată le are asupra inimii. „Efectele narcotice ale hidrogenului” a fost un alt proiect. Scufundările cu Hydrox [n.a. Hydrox este un amestec de gaze extrem de exploziv compus din hidrogen şi oxigen, folosit ca gaz de respirat la scufundările foarte adânci] erau încă un subiect fierbinte la începutul anilor ’80. Am lucrat împreună cu COMEX şi am făcut noi înşine o scufundare de saturaţie cu expuneri la Hydrox în Suedia.

„Presiunea parţială optimă a oxigenului [PO2] în Nitrox şi în expuneri multiple la Nitrox” a fost un alt proiect. „Fiziologia ascensiunilor neasistate de pe submarine aflate la adâncime mare” a generat o serie de experimente care au dus la îmbunătăţirea cunoştinţelor şi, prin urmare, a siguranţei în timpul operaţiunilor pe submarine. Supravieţuirea pe mare după evacuarea de pe un submarin a condus la dezvoltarea şi la testarea de costume de evacuare şi, mai târziu, de asemenea, la dezvoltarea unor costume de supravieţuire pentru nave de suprafaţă. În timpul ultimilor ani înainte de pensionare mediul din submarin şi calitatea aerului au fost de asemenea studiate.

Ce a implicat munca ta ca medic de consultanţă pentru Federaţia Suedeză de Scufundări Recreaţionale (SSDF)?

Prima sarcină a fost de a restructura formularul de examinare FTD pentru SSDF în 1981, împreună cu medicul care a lucrat anterior la SSDF. Mai târziu, un program gratuit de servicii de consultanţă prin telefon pentru scafandrii recreaţionali a devenit o parte importantă a muncii mele. De asemenea, ofer consultanţă în ceea ce priveşte procedurile de formare şi texte pentru materialele de predare.

Ai scris mai multe cărţi (Oxigenul în cazul unui accident legat de scufundări – Oxygen vid Dykeriolycksfall, 1996; Compendiu de Medicină Hiperbară  – Kompendium i Hyperbar Medicin, 1996; Fiziologie Hiperbară şi Medicina Scufundării – Hyperbar Fysiologi och Dykerimedicin, 1998) şi articole despre medicina scufundării. Care îţi este subiectul cel mai drag în acest domeniu?

Faptul că tabelele de scufundare sunt doar aproximaţii şi efectul benefic al oxigenului asupra reducerii bulelor şi eliminării azotului după scufundări cred că sunt cele mai importante cunoştinţe pentru scufundători şi, prin urmare, despre acestea ţin prelegeri şi le aduc în discuţie cel mai adesea atunci când discut cu scafandri.

În 1998 ai primit Premiul Platinum Pro5000 Diver (dat cuiva care a înregistrat peste 2500 de scufundări şi a documentat o „contribuţie semnificativă la industria scufundărilor recreaţionale”) şi Premiul DAN Europa pentru „contribuţia remarcabilă la siguranţa scufundărilor şi medicina scufundării”. Aceste premii confirmă şi recompensează activitatea ta de mai mulţi ani în medicina scufundării şi domeniile fiziologiei hiperbare. Cum te simţi când primeşti o astfel de recunoaştere?

Ce pot să spun? Mă simt bine şi sunt onorat.

Cum a evoluat domeniul medicinei scufundării faţă de acum 30-40 de ani? Reuşeşte să ţină pasul cu evoluţiile echipamentelor de scufundări?

În acest interval de timp au fost efectuate majoritatea cercetărilor de scufundări la adâncime din larg. Astăzi, această cercetare aproape că nu mai există. Multe dintre centrele de cercetare au fost închise, iar altele şi-au îndreptat domeniul de cercetare către scufundările recreaţionale şi probleme cu „bounce diving-ul” [n.a. „bounce diving-ul” implică o coborâre la adâncime maximă şi apoi o urcare înapoi la suprafaţă fără întârziere, pe un profil de scufundări asemănător unui vârf].

Realizezi încă studii? La ce lucrezi acum?

Da, asist un proiect pentru a face mai sigure scufundările pentru persoanele cu diabet zaharat. Intenţionez să prezint o lucrare cu privire la această temă în cadrul reuniunii EUBS din Gdańsk [Polonia] în august 2011.

Susţin în continuare dezvoltarea unei valve automate de salvare a scafandrilor care nu-şi pot recupera detentorul pierdut sau care şi-au folosit întreaga rezervă de aer înainte de a ieşi la suprafaţă.

Cum poate ajuta medicina scufundării în continuare medicina convenţională?

Înţelegerea impactului gazelor inerte în bule şi efectul benefic al oxigenului în anumite condiţii medicale pot fi folosite în medicina convenţională.
 
Care sunt planurile tale de viitor?

Planurile mele sunt de a continua ca anterior, dacă pot.

Care sunt problemele cele mai des întâlnite (aferente scufundărilor) cu care oamenii vin la tine sau despre care solicită informaţii prin intermediul liniei telefonice gratuite de consultare?

Cele mai frecvente întrebări au în vedere scufundările sub influenţa diferitelor medicamente prescrise, scufundări cu diferite condiţii medicale, cum ar fi astmul şi diabetul, echilibrarea presiunii din urechea mijlocie şi sinusuri.

Ne poţi spune câteva „recomandări ale medicului” când vine vorba de scuba diving?

Nu te scufunda în cazul în care nu poţi alerga trei kilometri în mai puţin de 15 minute. Nu uita de oprirea la palierul de siguranţă la 3-5 metri. Fii atent când alegi tabelul sau computerul şi planificarea dacă te vei scufunda la adâncime. Dacă nu te simţi bine după o scufundare, respiră oxigen, bea apă şi sună un medic de scufundări.

Eşti scafandru CMAS ** din anul 1972. Faci încă scufundări?

Nu, nu chiar. Folosesc scuba uneori atunci când desfăşor exerciţii sub apă pentru studenţii mei de medicina scufundării.

Care a fost/este locul tău preferat de scufundări?

Locul meu preferat de scufundări este în Norvegia, la vest de Stavanger.

 

Numărul de telefon gratuit la care îl puteţi contacta pe Hans Örnhagen în Suedia este 0046 (0) 8-500 30 111 şi acolo puteţi solicita răspunsuri la întrebările legate de scufundări în zilele de joi între orele 18.00 şi 20.00 sau îi puteţi trimite un e-mail lui Hans la hans@ornhagen.se. Reţineţi că acest serviciu nu este de urgenţă şi dacă aţi suferit un accident legat de scufundări trebuie să contactaţi cel mai apropiat spital din zona voastră!

Y


Poti scrie un comentariu, sau poti pune un trackback de pe blogul tau:

Scrie un comentariu

Promovează MyDive

Poţi ajuta la promovarea MyDive, apăsând butoanele de Like din site sau punându-ţi una dintre insigne pe blogul tău

Multimedia

Fotografii şi videoclipuri

Contact

Întrebări, critici sau laude? Aici ne poţi contacta

Bg