My Dive in: Romana English
RSS Articole My Dive

Din Rusia, cu dragoste… de scuba

Câţi dintre noi nu am mers într-o vacanţă şi, după ce am descoperit magia scufundărilor, i-am pizmuit pe toţi acei norocoşi care şi-au creat o carieră din acestea? Ei bine, în realitate, nu foarte mulţi dintre noi am reuşit să facem tranziţia de la o slujbă plicticoasă de birou la una pe malul mării, dar câţiva norocoşi au reuşit. Aşa s-a întâmplat cu Kirill Egorov, care şi-a schimbat fosta carieră în arheologie cu una dedicată „marelui albastru”. Şi-a găsit apoi locul în sistemul de educaţie a scafandrilor GUE care i se potriveşte ca o mănuşă; el predă oamenilor cu pasiune, bucuros să-şi împărtăşească cunoştinţele şi experienţa acumulate, şi iubeşte explorarea epavelor şi a peşterilor (probabil o reminiscenţă a intereselor sale arheologice). Kirill va fi pentru prima oară în România la vară [2012], când va preda un curs de GUE Fundamentals la malul Mării Negre. Având o pasiune pentru tatuaje, alături de pasiunea sa pentru explorarea subacvatică, Kirill împărtăşeşte mai departe pentru mydive.ro cum a devenit un pionier în proiectele de explorare ale GUE, alături de veteranii organizaţiei.

Când ai început să te scufunzi? Îţi mai aduci aminte prima ta scufundare? Unde a avut loc şi cum a fost?

Prima mea scufundare (adevărată) a avut loc în anul 2000, în Hurghada, Egipt. Pentru prima oară în viaţa mea am mers într-o vacanţă „la mare, la soare” – şi m-am plictisit de aceasta foarte rapid. Din fericire, am dat peste un tip care făcea reclamă la testarea de scufundări. Am mers la un recif, care se numea Fanadir – unde am văzut o grămadă de corali coloraţi şi peşti – şi acesta a fost sfârşitul carierei mele anterioare (arheologia) şi începutul uneia noi.

Poţi să ne descrii puţin cariera ta de scafandru?

Mi-am luat certificatul de scafandru CMAS o stea în ianuarie 2001 şi m-am întors în Hurghada, unde m-am hotărât că mi-ar plăcea să lucrez în diving. În decursul a două călătorii separate, lungi de o lună fiecare, am participat la destule cursuri încât să devin Divemaster PADI şi scafandru TDI, specializat în procedurile de decompresie. După aceea am lucrat în Egipt (pentru o perioadă scurtă), apoi am mers în Cipru, m-am întors în Egipt şi am rămas acolo timp de şapte luni, lucrând ca ghid la centrul de scufundări Marlin Inn. Când am considerat că am adunat destule scufundări, m-am aventurat mai departe şi am devenit scafandru de trimix şi PADI OWSI [Instructor de scuba Open Water].

În martie 2003 m-am întors la Moscova [Rusia], unde m-am angajat la The DecoStopShop (un magazin şi distribuitor de echipamente pentru scuba) şi la revista de scufundări Octopus. Aceste poziţii mi-au permis să mă scufund într-o serie de locuri interesante şi să întâlnesc mulţi oameni. În acelaşi timp am predat destul de mult şi, la început de 2004, am devenit instructor tehnic şi de trimix DSAT. Toate acestea m-au condus la şi mai multe aventuri, inclusiv o serie de expediţii la epave situate la adâncime mare în partea ucraineană a Mării Negre. După mai multe „aventuri” la scufundări am devenit nemulţumit de nivelul abilităţilor mele de scafandru şi instructor – lucru care m-a condus către GUE. Am făcut cursul de Fundamentals în aprilie 2005; patru luni mai târziu am făcut cursul de Tech 1 şi am luat decizia de a deveni instructor de Fundamentals. Din acel moment am predat cu normă întreagă pentru GUE, sunt instructor de Tech 2, scafandru Cave 2/Tech 2/RB80 – şi încerc din răsputeri să devin instructor de Cave 1 pentru GUE.

Ce te-a atras către sistemul de educaţie GUE?

Felul în care scafandrii GUE arată în apă, nivelul înalt de standardizare, angajamentul pentru siguranţă chiar şi în timpul unor scufundări  extrem de adânci şi lungi, logica din spatele fiecărui exerciţiu, ca şi alegerea echipamentului şi a gazului, capacitatea şi dorinţa de a răspunde la întrebări, şi posibilitatea de a participa la nenumărate proiecte de explorare, create de scafandrii şi instructorii GUE din întreaga lume.

În ce fel este diferit sistemul de educaţie al scafandrilor GUE în comparaţie cu alte sisteme de educaţie? Pe ce pun Global Underwater Explorers accentul mai mult când este vorba de pregătirea scafandrilor? Care sunt valorile fundamentale ale GUE?

Acestea sunt: Standardizarea, Eficacitatea, Siguranţa, Lucrul în echipă, Nivel ridicat de abilităţi personale, ca şi de condiţie fizică. GUE este unic pentru că, în opinia mea, scopul său este să creeze scafandri care:
a. vor gândi şi vor fi competenţi,
b. vor avea abilităţile necesare explorării unor medii înconjurătoare delicate şi fragile fără a le deteriora,
c. vor avea un nivel de educaţie pentru a documenta obiecte noi, vor susţine şi participa la activităţi de explorare şi conservare. Aceşti scafandri sunt capabili să se scufunde ca echipe autonome, fără aportul unui scafandru ghid, ei pot explora locuri noi – aşa cum au făcut Cousteau, Haas [Hans Haas], Exley [Sheck Exley] şi alţi pionieri ai scufundărilor.

Îţi place să explorezi, să cauţi istoria şi eşti cu atât mai mult interesat de perioda vikingă… Povesteşte-ne puţin despre proiectele de explorare la care ai participat. Ai unul în particular care îţi este mai drag?

Cred că dintre toate cel mai impresionant proiect la care am participat a fost proiectul USS Atlanta – a fost o experienţă de scufundări, personală şi istorică nemaipomenită. A fost o oportunitate să mă scufund la o epavă izolată, adâncă şi foarte rar vizitată, cu o istorie bogată, în acelaşi timp în care m-am scufundat şi am petrecut timp cu buni prieteni – şi am realizat ceva semnificativ – am documentat această epavă şi am luat parte la un proiect de film.

Îmi plac, de asemenea, scufundările speologice şi îmi face deosebită plăcere să iau parte la expediţiile noastre locale de explorare în Ural, unde avem un puternic grup de scafandri GUE orientaţi către explorare.

Predai de asemenea multe cursuri. Ce îţi place mai mult atunci când îi înveţi pe alţii cum să se scufunde? Ce cursuri preferi să predai?

Iubesc să predau pentru că este o oportunitate prin care să transmit mai departe cunostinţele şi experienţa acumulate, să văd scafandri cum progresează şi capătă noi abilităţi, să le văd încrederea crescând. Şi mai este şi şansa de a-mi crea viitorii coechipieri de călătorii la scufundări şi, posibil, proiecte de explorare (aşa cum s-a întâmplat deja în Ural, Ucraina, Lituania). În ceea ce priveşte un curs „preferat” – chiar nu ştiu. Fiecare curs îşi are propriile particularităţi extraordinare, ceea ce îl transformă într-o experienţă unică.

Care este problema cel mai des întâlnită la studenţii tăi? Cum îi ajuţi să o rezolve?

Cea mai mare problemă este întodeauna aceeaşi – abilitatea de a înlocui anumite obiceiuri mai vechi cu unele noi. Ca să-i ajutăm pe studenţi să treacă peste această problemă folosim filmuleţe – le arătăm ce face studentul cu corpul său, în comparaţie cu ce crede studentul că face. Şi apoi pot oferi o soluţie – ce să facă şi ce să evite.

La vară ai programat să predai în România un curs de GUE Fundamentals pentru centrul de scufundări Respiro în Constanţa, la Marea Neagră. Povesteşte-ne puţin despre acest curs.

Băieţii de la Respiro au jucat un rol activ în explorarea distrugătorului sovietic Moskva în mai, anul trecut. Proiectul a fost iniţiat de un bun amic al meu, Philip Yakimov, scafandru pasionat şi certificat GUE T2/C1. Cred că după timpul petrecut împreună, a venit ideea cursului. Sunt fascinat de oportunitatea de a preda într-un loc nou, de a întâlni noi scafandri şi, sper, de a mă scufunda şi la Moskva.

Ai mai fost în România până acum?

Nu am mai fost niciodată în România şi, trebuie să recunosc, am cunoştinţe extrem de limitate despre ţară – cu excepţia grozavei convenţii de tatuaje din Transilvania (tatuajele sunt una dintre pasiunile mele care nu au nimic de-a face cu scufundările). Şi Dracula, bineînţeles:-­-)!

Ce sfat le-ai da celor care sunt interesaţi de scufundări? Ai vreun sfat special pentru scufundările în Rusia, Ucraina sau chiar Egipt?

Alegeţi o echipă bună, alegeţi un centru de scufundări bun şi distraţi-vă. Egiptul, în mod sigur, este unul dintre cele mai bune locuri pentru scufundări la recif şi, de asemenea, poţi face nişte scufundări la epave foarte faine. Scufundările în Rusia şi Ucraina sunt foarte interesante, diferite (epave, peşteri, mine, natură) şi dificile din punct de vedere logistic.

De curând te-ai alăturat echipei de la Team Blue Immersion din Dahab. Ce te-a determinat să iei o astfel de decizie?

Îi cunosc pe membrii echipei demult – am folosit centrul de scufundări Planet Diver din Dahab pe post de bază de ceva timp. Tipii ăştia sunt scafandri activi şi exploratori, sunt deschişi la minte şi gata să înveţe şi să se schimbe, şi au o grămadă de cunoştinţe proprii gata de împărtăşit. Cred că voi avea de predat nişte cursuri foarte interesante acolo şi, sper, voi lua parte la câteva dintre proiectele lor.

GUE sunt renumiţi pentru conceptul de lucru în echipă. Ai unul sau mai mulţi coechipieri preferaţi sau te adaptezi celui pe care îl „primeşti”?

Sigur că am – şi chiar o sumedenie. Dar unul dintre cele mai grozave lucruri când vine vorba de pregătire standardizată este că te poţi scufunda cu oricine care se pregăteşte în acest sistem la nivelul lor – fără nicio grijă. Prin urmare, un coechipier preferat este mai mult un concept teoretic – aceia sunt oamenii cu care îmi face plăcere să mă scufund la fel de mult pe cât îmi face plăcere compania lor pe uscat.

Ai fost inspirat de alţi scafandri să faci lucruri? Ai un „idol” când vine vorba de scufundări? 

Nu cred că am un idol în sine, dar sunt mulţi oameni – mai ales printre instructorii noştri – care mă impulsionează, care fac ceva ce eu îmi doresc să fac, la care îmi doresc să iau parte… Ca Jarrod Jablonski, Richard Lundgren, Danny Riordan şi mulţi alţii. Şi, din nou, din fericire, am şansa să mă scufund cu ei şi să învăţ multe de la ei tot timpul.

Care a fost cea mai memorabilă scufundare a ta şi unde a avut loc?

Agnes Blackie (nava comercială britanică, scufundată în timpul războiului Crimeii) în Marea Neagră.
Ignaty Prokhorov (vapor cu aburi, construit în Anglia în 1889 şi scufundat în Marea Neagră înaintea primului război mondial).
Leopoldville (pachebot, scufundat după debarcările din Normandia).
USS Atlanta (Guadalcanal).
De asemenea, prima scufundare în peştera Ordinskaya.
Explorările peşterilor de la Blue Lake (Ural, regiunea Perm).

Cred că acestea sunt câteva dintre scufundările cele mai des amintite, dar sunt multe alte scufundări şi locuri pe care le iubesc şi la care aş fi fericit să mă întorc iar şi iar.

Ce urmează? Ce proiecte ai în pregătire?

Avem în desfăşurare o explorare de peşteri în Ural şi Bashkiria, şi mă lupt cu programul de cursuri pentru a găsi timpul necesar să ajung acolo. Nişte mine submerse în Ucraina aşteaptă să fie explorate şi deschise scafandrilor. Ca de obicei, Marea Neagră are multe de oferit.

Cel mai mare proiect este să găsesc timpul necesar să merg peste tot pe unde îmi doresc.

Y


Poti scrie un comentariu, sau poti pune un trackback de pe blogul tau:

Scrie un comentariu

Promovează MyDive

Poţi ajuta la promovarea MyDive, apăsând butoanele de Like din site sau punându-ţi una dintre insigne pe blogul tău

Multimedia

Fotografii şi videoclipuri

Contact

Întrebări, critici sau laude? Aici ne poţi contacta

Bg