My Dive in: Romana English
RSS Articole My Dive

EXCLUSIV: HEPCA, despre educaţie şi planuri de viitor

PARTEA A DOUA

Aţi făcut mari eforturi educaţionale în trecut. Ce alte planuri mai aveţi în această zonă?

În aproximativ o lună vom avea gata o carte în care intenţionăm să investim semnificativ. O numesc „Biologie marină pentru începători” sau „Biologie marină de la A la Z”. Are o legătură foarte puternică cu conservarea şi vă voi da câteva exemple să explic de ce.  

Spre exemplu, când am început aici, un scufundător obişnuia să ducă un client pentru o oră la 10 metri sub apă, pe un platou cu iarbă de mare ca să se uite la căluţi de mare. După aceea se putea duce pe barcă să-şi schimbe echipamentul pentru o altă scufundare; toate acestea cu un impact minim asupra mediului, având în vedere că uzura acestuia era egal distribuită. Acum, cu lipsa educaţiei şi o specializare superficială, toată lumea trebuie să meargă la Gota Abu Ramada. De ce? Pentru că ghidul nu trebuie să muncească prea mult, nu are nevoie să deschidă gura pentru a face un „briefing” complet, e uşor: clienţii vor vedea totul dintr-o dată şi vor fi fericiţi. Cei mai multi ghizi de scufundări nu ştiu nimic despre vietăţile marine, spre exemplu despre căluţii de mare – cum se împerechează, cum se hrănesc, etc. La fel ca în cazul rechinilor, doar însoţesc oamenii sub apă, văd un Longimanus şi toată lumea e fericită. Iar după aceasta veţi auzi cele mai ridicole conversaţii despre rechinii din Marea Roşie: „Ah, nu-nu, ei nu atacă”. În acest fel cunoştinţele nu vin de niciunde. Deci trebuie să le explicăm întreaga secvenţă, de ce aceste lucruri se întâmplă aşa, de ce aici şi de ce nu acolo. Când îmbunătăţeşti cunoştiinţele ghizilor de scufundări împiedici lucruri să se întâmple dincolo de orice imaginaţie.

Un alt exemplu tipic de lipsă de educaţie este cel al oamenilor care stau în picioare pe reciful de corali pentru a face poze. Îi întrebi de ce fac asta şi îţi răspund: „Oh, nu, stăteam de fapt pe partea asta pietroasă.” Care piatră? Coralii sunt creaturi vii. Nu mai fac acest lucru, dar obişnuiam să aducem ghizi de scufundări aici sus şi să-i „executăm” uneori, să-i „crucificăm” alteori. Chiar avem un acoperiş special numit: „Acoperişul de sinucidere” [râde].

Aveţi atât de multe lucruri de realizat şi aveţi foarte multe proiecte în desfăşurare, cum faceţi faţă tuturor?

Va fi întodeauna o problemă în ceea ce priveşte resursele şi oamenii implicaţi în aceste proiecte. Sunt multe acţiuni pe care le putem demara, dar întodeauna devin un pic ezitant în ceea ce priveşte finalizarea cum se cuvine a acestora. Încercăm înainte de toate să soluţionăm problemele existente; vă pot spune că am de lucru până în anul 2020. Este vorba despre colapsul total al aplicării legislaţiei şi prăbuşirea agenţiilor responsabile. De ce altfel am deschide un centru în Hamata şi altul nou în Hurghada în care să administrăm deşeurile din aceste zone, cu o investiţie de 30 de milioane de lire sterline? Începând cu 1 februarie 2011 tot gunoiul din Hurghada devine responsabilitatea HEPCA.

În realitate acesta nu este rolul unei organizaţii neguvernamentale, noi am putea cheltui toţi aceşti bani pentru extinderea asociaţiei; dar ai de ales între două alternative: fie să spui că „nu este treaba mea” sau să te implici. Ca egiptean, îmi este ruşine de fiecare dată când conduc dinspre aeroport, luând vreun oaspete care vine să realizeze un proiect pentru noi, şi având gunoi zburând peste tot. Aceasta se întâmplă pe toate străzile; este suficient să părăseşti drumul principal şi să o iei pe prima stradă la dreapta şi te vei întreba dacă acesta este locul unde mafia face trafic? Nu, aceasta este o stradă „normală”. Nimic nu se va schimba până când societatea nu va decide să facă ceva în acest sens, aşa că iată-ne, făcând ceva.

Aveţi un munte de probleme – de unde vă luaţi energia necesară rezolvării tuturor acestora, să continuaţi în fiecare zi?

Spunem mereu că dacă te alături HEPCA şi te gândeşti că este un loc de muncă, un job de la 9 la 5, visezi. Pentru că pur şi simplu este una dintre cele mai epuizante ocupaţii, din cauza efortului mental şi a mulţimii de dezamăgiri căreia trebuie să îi faci faţă. Discutăm o strategie împreună cu consiliul de administraţie la începutul fiecărui an, dar în final ne ocupăm de ce este mai relevant într-un anumit moment.

De exemplu, una dintre colegele noastre ni s-a alăturat foarte entuziasmată în luna iulie, zicând „Pot face o grămadă de lucruri, iubesc natura”… şi ce se întâmplă? În iunie avem criza cu pata de petrol, în septembrie avem o alta legată de delfini şi în noiembrie şi decembrie am avut subiectul fierbinte al atacurilor cu rechini din Sharm. În concluzie noi lucrăm de fapt ca o unitate de pompieri! Este un incendiu undeva – mai întâi trebuie să stingem incendiul. Până când focul este stins, nu ai nici măcar timp să respiri.

Bineînţeles că am putea proceda aşa cum fac alţii, am putea trimite declaraţii şi am putea condamna şi declara asta sau ailaltă depre cum se procedează greşit, dar HEPCA face un pas mai departe – se implică în toate problemele pentru că nu avem de ales, nu putem sta pe margine ca spectatori.

Y


Poti scrie un comentariu, sau poti pune un trackback de pe blogul tau:

Scrie un comentariu

Promovează MyDive

Poţi ajuta la promovarea MyDive, apăsând butoanele de Like din site sau punându-ţi una dintre insigne pe blogul tău

Multimedia

Fotografii şi videoclipuri

Contact

Întrebări, critici sau laude? Aici ne poţi contacta

Bg