My Dive in: Romana English
RSS Articole My Dive

Pasiune şi determinare: „Moskva”, descoperită după 70 de ani

Povestea descoperirii distrugătorului „Moskva” a făcut titlurile presei din ultimele zile. Dincolo de detaliile tehnice, aceasta rămâne povestea unui om care a avut energia de a răscoli fundul mării timp de aproape doi ani de zile, cu pasiune pentru explorare şi determinarea de a-şi atinge scopul. Mircea Popa, cel care a înfiinţat Respiro Underwater Research Society, ne-a dat mai jos informaţii exclusive despre cum a descoperit nava rusească în adâncurile Mării Negre şi ce semnificaţie are aceasta.

Descoperirea
După doi ani de cercetare şi explorare, Respiro Underwater Research Society a reuşit, pe 3 mai 2011, să localizeze epava distrugătorului rusesc „Moskva”, scufundat în Marea Neagră la 26 iunie 1941, în timpul celui de-al doilea război mondial. Membrii Respiro Society, scanaseră deja mare parte din aria unde se presupunea că s-ar găsi „Moskva”, iar pe 1 mai 2011 li s-a alăturat un grup de scafandri din Rusia şi Ucraina, reprezentanţi ai GUE (Global Underwater Explorers). Scafandrii erau interesaţi de descoperirea epavei şi un coleg de scufundări îi pusese în legătură, să colaboreze. Respiro Society a primit sprijin şi de la doctorul Bogdan Cristian Ion, medic specialist medicină generală, hiperbară şi a scufundărilor din cadrul Centrului de Medicină Hiperbară din Constanţa, care i-a oferit heliu pentru scufundările tehnice.

Pe data de 2 mai Mircea Popa, Philip Yakimov şi Sergei Ivchenko au ieşit cu barca în larg pentru a cerceta din nou zona, de fapt pentru a „acoperi golurile” rămase neacoperite de Respiro până atunci. În acelaşi timp, Claudiu Mişa, Julia Golosiy şi Svetlana Ivchenko au vizitat Muzeul de Marină din Constanţa ca să consulte arhivele pentru detalii suplimentare despre distrugător. Claudiu, Julia şi Svetlana au reuşit să îl contacteze pe Comandorul (r) Ioan Damaschin (care la rândul său a studiat evenimentele din 26 iunie 1941, având o teorie despre unde s-ar afla epava) şi să aranjeze o întâlnire pentru data de 3 mai. Astfel, pe 3 mai echipa s-a împărţit: un grup (Mircea Popa şi Sergei Ivchenko) au continuat scanarea cu sonarul, iar restul s-au întâlnit cu Comandorul (r) Damaschin şi doi veterani care au participat la luptele din 1941.

Echipa aflată în larg, pe barca Respiro, a scanat aproximativ 6 ore, după care s-a hotărât să se apropie de mal, pentru a continua o scanare la barajul de mine S-10, efectuată cu aproximativ 10 zile înainte de către Respiro. Folosind sonarul, care are o rază de acţiune de 150 de metri de o parte şi de alta a ambarcaţiunii (300m în total), cei doi au găsit epava în afara barajului de mine. Mircea Popa povesteşte: „Când am văzut epava aveam sentimentul că este «Moskva», deşi nu eram sigur, pentru că la rezoluţia imaginii pe care o primeşti de la sonar nu se pot vedea toate detaliile. Era clar că era o epavă, aşa că ne-am oprit, ne-am întors, am scanat-o atent şi mai mult ca sigur era «Moskva». Nici nu am apucat să strig. Am rămas mut. Ne-am felicitat reciproc şi am continuat să măsurăm epava de pe sonar şi am constatat că avea cam 90 de metri, nava pe care o căutam având 127 de metri. Am căutat cealaltă bucată scanând împrejur încă aproximativ o oră fără a o găsi aşa că ne-am întors la mal. Am rămas efectiv mut de bucurie, este genul de descoperire care îţi taie respiraţia.” Mircea Popa spune că ar fi descoperit probabil mai repede epava dacă l-ar fi întâlnit mai devreme pe Comandorul (r) Damaschin, dar că pur şi simplu nu s-a întâmplat să se întâlnească înainte.

Prima scufundare la „Moskva” s-a realizat pentru identificarea epavei. Fiind peste limita de adâncime recreaţională (40 metri) scufundarea a fost tehnică; echipa de scafandri a folosit butelii duble cu o capacitate de 12l şi o butelie de 11,1l, cu Trimix 21/35 (21%O2 şi 35%He, plus N2) ca gaz de fund şi Nitrox 50% (50%O2 şi 50%N2) pentru decompresie; timpul de fund al scufundării a fost de 25 de minute, apa având o temperatura de 5°C şi o vizibilitate de 10-15 metri, foarte bună pentru Marea Neagră. Cea de-a doua scufundare a fost dedicată filmării epavei.

Două alte bucăţi din navă au fost găsite ulterior lângă prima, distugătorul rupându-se în două în urma exploziei; Mircea Popa bănuieşte că este vorba de fapt de una singură, acoperită parţial de sedimente. 

Am demonstrat că se poate face cercetare subacvatică în România, se poate dacă vrei. Sper că această descoperire îi va convinge şi pe alţii şi că vom putea atrage fonduri să continuăm explorarea”, încheie Mircea Popa povestea localizarii distrugătorului. Investiţia în această descoperire s-a făcut cel mai mult ca timp, după cum ne-a explicat Mircea Popa: „Cel mai mult a costat timpul. Investiţia primordială a fost timpul nostru, iar ca bani, estimativ, probabil 30-40.000 euro. Oricum, dacă aş putea face toată viaţa mea explorări subacvatice, aş fi fericit”. Descoperirea încheie astfel ani buni de căutare şi oferă scafandrilor din toată lumea o nouă epavă pentru explorare.

Epava
Epava se află la o adâncime de 45 de metri (de fapt începe la 37 de metri şi coboară până la 45), fiind aşezată cu chila pe nisip. Aproximativ două treimi din epavă sunt bine conservate înspre pupă, distrugătorul având o înclinaţie de aproximativ 30-35° spre babord, cu tunurile, suprastructura, elicea, cârma şi alte elemente intacte; treimea dinspre proră este răsturnată şi întoarsă la 180°, explozia rupând în două distrugătorul în zona primului motor, iar tunurile şi castelul fiind îngropate în nisip. Mircea Popa spune: „Bucuria mea cea mai mare este că este aşezată aşa cum este [...], că nu este răsturnată. Dacă era răsturnată nu puteai să vezi decât o chilă.” „Moskva” se află aproape de ţărmul românesc, la aproximativ 15 mile marine (20 km) travers de Agigea, spre N-E de staţiunea Eforie Nord.

Epava nu va fi penetrată, fiind declarată „mormânt” şi deci nu se doreşte profanarea acesteia. În plus, nepenetrarea va face scufundările în zonă sigure, deşi armele din interior au fost probabil inactivate după atâta timp sub apă. Prin urmare, ridicarea la suprafaţă a diferitelor artefacte găsite în interiorul acesteia nu va avea loc, epava fiind disponibilă doar pentru explorări exterioare.

Ce urmează
La acest moment se ia în considerare o eventuală deschidere a unui muzeu, realizat sub tutela Reţelei Naţionale a Muzeelor din România, pentru exploatarea din punct de vedere cultural şi istoric al acestei descoperiri. În ceea ce priveşte potenţialul turistic şi comercial al descoperirii, Mircea Popa precizează: „Potenţialul turistic este dat de vizitarea ei de către scafandri brevetaţi. Deja foarte mulţi [scafandri] din Rusia şi Ucraina s-au arătat interesaţi să vină în România să viziteze această epavă, şi nu numai, mai sunt şi alte epave de care sunt interesaţi, inclusiv submarine şi alte nave la diferite adâncimi.” Există aproximativ 20 de epave care pot fi explorate de scafandri în apropierea litoralului românesc, în întreaga Mare Neagră existând probabil câteva sute.

După cum precizează Mircea Popa, există un avantaj în ceea ce priveşte adâncimea la care se află epava, aceasta beneficiind de oarecare protecţie împotriva căutătorilor de comori: „«Moskva» este o scufundare dificilă. Slavă Domnului că e o scufundare dificilă pentru că asta înseamnă că o să fie protejată.” Mircea consideră că aceasta va conduce la o creştere a cererii pentru cursurile de scufundări tehnice în România, certificări care vor permite scufundările la epave precum „Moskva”, aflate la adâncimi mai mari. El vrea să continue explorarea subacvatică: „Submarinul 206 ar putea fi următoarea ţintă. Oricum, orice epavă nouă e binevenită.”

Pe 26 iunie 2011, la sărbătorirea a 70 de ani de la scufundarea distrugătorului, în România se va încerca organizarea unor acţiuni de comemorare a acestui eveniment şi a celor care şi-au pierdut viaţa în 1941.

Istoria
Distrugătorul rusesc, construit în anii ’30 şi intrat în serviciu în 1938, se găsea pe 25 iunie 1941 în Sevastopol. Acesta, împreună cu un alt distrugător rusesc – „Harkov”, şi alte trei nave de sprijin (un crucişător şi alte două distrugătoare), a fost trimis să atace portul Constanţa (România) pe 26 iunie. După un foc intens în care s-au tras asupra coastei 350 de proiectile, distrugătoarele româneşti „Regina Maria” şi „ Mărăşti”, aflate în larg, împreună cu artileria de coastă, au reuşit să deturneze navele sovietice. La trecerea peste barajul de mine construit între Capul Midia şi Tuzla, a avut loc o explozie care a dus la scufundarea navei „Moskva” în mai puţin de 5 minute. Au fost date dispărute 268 de persoane, iar 69 de supravieţuitori au fost salvaţi de români. Nu se ştie exact ce a cauzat explozia distrugătorului rusesc: explozia unei mine aflate în baraj, explozia muniţiei de la bordul navei lovite de un proiectil al unei nave inamice sau atacul unui submarin aflat în zonă [n.r. informaţii furnizate de Comandor (r) Lector Universitar Dr. Ioan Damaschin]. Varianta exploziei unei mine este întărită şi de cercetările conduse de Respiro Society. Mircea Popa ne spune: „La 300 de metri de epavă, chiar sub barajul de mine, se află o bucată din epavă care este destul de mare, aproximativ 23 de metri. Este posibil ca această bucată să se fi rupt în momentul în care a explodat mina din baraj. Deci, distanţa de la barajul de mine până la epavă este mică. Bucata aceea nu am apucat să o cercetăm la faţa locului, am văzut-o numai pe sonar, urmând să vedem şi acolo despre ce este vorba.”

Respiro Underwater Research Society a fost creată în 2009 ca „fundaţie non-profit, dedicată cercetării, documentării şi protejării mediului subacvatic, şi a tuturor componentelor acestuia”. Aceasta este compusă dintr-o echipă de scafandri, arheologi, geologi şi biologi marini.

Y


Poti scrie un comentariu, sau poti pune un trackback de pe blogul tau:

3 comentarii la “Pasiune şi determinare: „Moskva”, descoperită după 70 de ani”

  1. Foarte frumoase aceste imagini.Dovedesc ca Romania incepe sa aiba succese la scufundari.Din pacate din cate am studiat pe Internet se scriu foarte multe inexactitati despre scufundare.Practic batalia are loc noaptea,daca ar fi fost ziua aviatia romano- germana de vanatoare si bombardament o faceau praf.Totul s-a petrecut noaptea.Nu au fost martori oculari asa cum au insput sa apara.Mai avea nava si un avion mic care ateriza pe punte,era folosit pentru a ghida tirul.Pagube mari nu a prea facut.Gara nu era asta.Era o gara in centrul orasului,cam pe unde sunt amforele si relivele de ziduri.Mina marina nu l-a distrus,o asemenea nava nu se distruge cu o mina,se avariaza doar.Dupa bombardament nava se retrage in noapte cu mare viteza.Este interceptata de vedete rapide romane care profitand de intuneric se apropie foarte aproape si lanseaza asupra ei in directia magaziei de munitie o incarcatura torpiloare explozibila de mare putere mult mai puternica decat o mina clasica,asa ceva mai facusera romanii pe la razboiul de Independenta.Nava rusa se scufunda fulgerator.Era considerata Nava Amiral a flotei Sovietice in Marea Neagra.Tatal meu era sublocotenent atunci si era si in misiune pe la Focsani- Constanta -Bucuresti in acele zile cauta sa faca rost de niste mitraliere antiaeriene de mare performanta pentru apararea Iasului,armata Romana la inceput de razboi fiind foarte prost dotata.Succesul marinaresc romanesc a fost urias,fiind comunicat atunci la toate unitatile militare din tara.A fost o bucurie colosala ca la alungarea bombardierelor rusesti de catre legendarul aviator Horia Agarici.

  2. Vasiliu Lucilius says:

    13 sep 2012 at 15:43

    Mai sunt si alte ipoteze cum ca ar fi fost scufundata de o baterie britanica aflata top secret in Campia Romana ,care tragea cu cu proiectile ,,cu aripi,, capabile sa atinga tinte la distanta de 300-400 de kilometri complet camuflata,cu amortizor si obturator de flacara.

  3. Revenim peste cativa ani.Din pacate nu este epava crucisatorului Moskova.

Scrie un comentariu

Promovează MyDive

Poţi ajuta la promovarea MyDive, apăsând butoanele de Like din site sau punându-ţi una dintre insigne pe blogul tău

Multimedia

Fotografii şi videoclipuri

Contact

Întrebări, critici sau laude? Aici ne poţi contacta

Bg