My Dive in: Romana English
RSS Articole My Dive

Poveste de freediving: cum câştigi lupta cu tine însuţi

Adrian Sandu a devenit campion masculin la Romanian Freediving Challenge 2014, la început de aprilie, după punctajul cumulat al celor mai bune două probe, şi a avut generozitatea să împărtăşească cu MyDive.ro câteva gânduri despre experienţa sa în competiţie. Nouă ne-a plăcut tare mult ce ne-a povestit Adrian şi am decis că merită să împărtăşim şi cu alții ce înseamnă să participi la o astfel de competiţie. Poate că o asemenea experienţă autentică repovestită îi va inspira şi pe alţii să îndrăznească să încerce acest sport. Iată, deci, mai jos povestea unei sâmbete ploioase, cu freediving undeva pe lângă Bucureşti.

Ce simţi în timpul unei probe dinamice de bazin? Sunt practic trei etape:

Startul:

Bazin

La intrare în bazin, un val de adrenalină îţi inundă corpul. Bătăile inimii ţi se accelerează în loc să încetinească pentru a consuma cât mai puţin oxigen. Tot felul de gânduri negre îţi vin în minte înainte de start. Distanţa pe care vrei să o faci brusc pare imposibil de atins.

Proba:

Şi totuşi, începi să înoţi. Apa îţi preia greutatea trupului şi pătrunzi într-o lume a liniştii. Simţi cum bătăile inimii încetinesc. Închizi ochii şi încerci să intri într-o stare asemănătoare somnului. Orice gând consumă oxigen. Încerci să nu te gândeşti la nimic. Să te bucuri de experienţă. Bătăile monofinului sunt lente aidoma unui metronom bine cadenţat. Prea repede şi consumi oxigenul. Muşchii devin grei şi nu mai poţi înainta. Prea lent şi simţi că nu mai ai aer după câţiva zeci de metri. Simţi cum apa îţi mângâie corpul şi încerci să te relaxezi şi mai mult. Primii zeci de metri decurg bine. Apoi intervine o senzaţie de disconfort acută. Te loveşte în dreptul plexului. Gândurile negre revin. Şi totuşi, trebuie să continui. Brusc se deschide o uşă (bariera mentală) şi disconfortul dispare. Continui să înoţi. Intri în faza a doua. Acidul lactic începe să se acumuleze în mâini si picioare. Simţi că te apropii de final.

Finalul:

Adrian Sandu – centru

Intervine hipoxia. Ştii că trebuie să ieşi… şi totuşi încă câţiva metri. Gândurile devin înceţoşate. Te focusezi pe senzaţiile premergătoare unui samba sau black-out. Fie ţi se întunecă vederea periferică, fie simţi furnicături în mână şi amorţeală şi nu mai gândeşti coerent. Uneori faci calcule aritmetice simple în cap şi când rezultatul ia mult timp de procesare, e clar… e timpul să ieşi. Ultimele gânduri înainte de a ieşi din apă sunt la protocolul de validare. Adu-ţi aminte că trebuie să respiri, şi să te ţii bine de margine, şi să te uiţi la arbitru, şi să îţi dai ochelarii jos, şi să faci semnul OK… atât de multe şi parcă nu mai ştii ordinea.

Ieşi, te prinzi bine şi respiri cât mai adânc în primele secunde. Picioarele stau să îţi explodeze, cu privirea confuză cauţi arbitrul şi faci semnul OK. Astepţi decizia timp de 15 secunde. Eşti extrem de obosit, dar fericit. Ce e mai greu a trecut. Ai dat tot ce ai putut din tine. Ai învins demonii interiori care îţi şopteau că nu poţi. Mental şi fizic ai depăşit o nouă barieră, o nouă constrângere. Care e următoarea limită? Există ea oare?

Pleci obosit, dar fericit cu gândul că poţi face orice. Ai descoperit forţa interioară şi ai mers până la capăt. Nimic nu îţi mai stă în cale. Ai câştigat lupta cu tine însuţi.

Freediving-ul e un sport în care îţi descoperi propriile limite şi apoi le depăşeşti. În mare te contopeşti cu ea şi te re-descoperi pe tine însuţi.

Vă recomand să îl încercaţi.

Voi încheia cu motto-ul favorit: „Scafandrul se scufundă pentru a privi împrejur în timp ce freediver-ul se scufundă pentru a privi în interiorul său” – Umberto Pelizzari.

Y


Poti scrie un comentariu, sau poti pune un trackback de pe blogul tau:

Scrie un comentariu

Promovează MyDive

Poţi ajuta la promovarea MyDive, apăsând butoanele de Like din site sau punându-ţi una dintre insigne pe blogul tău

Multimedia

Fotografii şi videoclipuri

Contact

Întrebări, critici sau laude? Aici ne poţi contacta

Bg