My Dive in: Romana English
RSS Articole My Dive

Seychelles: un colţ de Paradis

Probabil unul dintre cele mai râvnite puncte de atracţie în lumea scafandrilor recreaţionali, sunt insulele Seychelles, un grup de 115 insule (oficial 155) şi insuliţe pierdute undeva în Oceanul Indian, la nord-est de Madagascar, la vreo 1500km de continentul negru, dar totuşi în zona de acoperire a piraţilor somalezi. În a doua jumătate a lunii ianuarie 2012 am avut plăcerea de a lucra ca Divemaster pentru Zegrahm Expeditions – o autentică agenţie care combină aventurile pe uscat şi croazierele exclusiviste, cu expediţiile în locaţii inedite şi de top în rândul călătorilor/turiştilor – în croaziera „Ultimate Seychelles with Aldabra Atoll”, la bordul navei de expediţii-croaziere Clipper Odyssey. Cu sediul în Seattle, Statele Unite ale Americii, Zegrahm Expeditions are predominant o clientelă high-class din trei continente: american, european şi asiatic.

Victoria, capitala insulelor Seychelles, situată pe Mahé – principala insulă a arhipelagului, este un orăşel cu influenţe multiculturale adunate de-a lungul anilor de ocupaţii şi obiceiuri aduse de arabi, francezi şi englezi printre alţii. Limbile de comunicare sunt engleza, franceza, creola şi „seychellois”.

Datorită intensificării activităţii piratereşti după 2008, numărul navelor de pasageri în zonă a scăzut semnificativ, zona atolului Aldabra fiind cea mai afectată. Pe parcursul multiplelor voiaje în Oceanul Indian, nava Clipper Odyssey a avut la bord un număr de patru persone însărcinate cu securitatea (foşti soldaţi în forţele armate englezeşti), pregătiţi să intervină fizic în orice fel de situaţie de urgenţă. Nava a avut la dispoziţie echipamente de vedere pe timp de noapte, armament de război, suport non-stop printr-o reţea privată de intervenţie armată, pentru a avea toate condiţiile de securitate pentru pasageri.

Itinerariul a cuprins insulele Moyenne, Aride şi Praslin, Poivre şi St. Joseph, Alphonse şi Bijoutier, Wizard Reef, Aldabra Atoll, Astove, Desroches şi Cousin, şi La Digue. Unele insule, precum Aride şi Cousin, sunt rezervaţii naturale. Aici, un număr restrâns de voluntari, care îşi donează timpul şi munca unor organizaţii non-guvernamentale, desfăşoară diverse  activităţi de cercetare şi supraveghere a faunei şi florei din zonă. Locurile unde ţestoasele marine îşi depun ouăle sunt marcate şi se notează numărul de ouă, temperatura nisipului (în funcţie de care se determină sexul preponderent al viitoarelor ţestoase) etc. Diferitele specii de păsări sunt monitorizate (şi chiar numărate) pentru a se cunoaşte evoluţia lor pe insulă. Pe multe dintre insulele vizitate, apa de ploaie este colectată şi folosită ca apă menajeră, după o prealabilă tratare.

Civilizaţia europeană, odată cu expediţiile de cucerire a unor noi teritorii, a adus foarte multe probleme ecosistemelor vizitate. Plantaţiile de cocos s-au extins în detrimentul pădurilor locale, ceea ce a dus încet-încet la dispariţia multor specii endemice de păsări şi plante. Dar asta nu a fost tot. De exemplu, şobolanii au constituit una din marile probleme din aceste zone. Sosiţi odată cu corăbiile exploarorilor, şobolanii au pus stăpânire rapid pe insulele unde au ajuns. Neavând inamici, şobolanii au exterminat în timp speciile de păsări care, până atunci, în lipsa prădătorilor, îşi depuneau liniştite ouăle pe sol. Totuşi, în unele insule din Oceanul Pacific, entuziaşti şi organizaţii non-guvernamentale au finanţat cu sute de mii de dolari acţiuni de eradicare a şobolanilor şi redarea insulelor în circuitul natural al păsărilor.

Insula La Digue este renumită prin frumuseţea plajelor combinate cu pădurile luxuriante şi  claritatea apei. Plajele şi stâncile de aici sunt prezente pe fundalul multor prezentări şi pliante turistice despre insulele Seychelles.

Scufundările în insule sunt mult influenţate de sezonul ales, de mareele puternice (diferenţele între flux şi reflux pot ajunge şi la 3,5-3,9 metri) şi de vânturile locale. Au fost situaţii când, dimineaţa la 7, echipa de „scouting” pleca în căutarea unor zone propice pentru snorkeling şi diving, le identificau, amplasau geamandurile de marcare a zonei, iar două ore mai târziu, când pasagerii erau debarcaţi în flotilă de 11 zodiace (RIB-uri) pentru a merge la locurile stabilite, curenţii sau vânturile schimbau complet starea mării (vizibilitatea, în special). Am avut câteva situaţii când înaintea scufundării intram cu vreme frumoasă şi soare, iar după 50-60 minute, la ieşire, eram în prag de furtună tropicală.

Grupul de scafandri a fost compus din trei echipe a câte şapte scafandri (dintre pasageri) plus un Divemaster. Giovanna – o superbă reprezentantă a Africii de Sud, licenţiată în biologie marină în Australia, pasionată de rechini, şi Mike – un englez veteran, scafandru comercial de mare adâncime, mi-au fost parteneri absolut fantastici în cele două săptămâni de expediţii.

Atolul Aldabra este al doilea atol de coral ca mărime din lume (după Kiritimati) şi este situat la 1100km de Mahé şi la 426km nord-vest de Madagascar. Pe data de 17 decembrie 1982, Atolul Aldabra a fost înscris în Patrimoniul Mondial Natural şi Cultural UNESCO.

Situat pe craterul unui vulcan scufundat, atolul format de-a lungul istoriei adăposteşte un mic paradis pentru păsări. Colonii de fregate au făcut deliciul „păsărologilor” cum le spunem noi, adică a ornitologilor, a „maniacilor” care stau cu binoclurile înţepenite în orbitele ochilor şi cară după ei nişte tunuri de aparate foto de zici că fac poze sateliţilor lui Marte…

În partea de vest a insulei se află o bază ştiinţifică, de fapt nişte căsuţe simple, unde un număr de aproximativ 15 voluntari din diverse colţuri ale lumii lucrează pentru câteva luni pe an în scopuri ştiinţifice şi de cercetare. Proviziile pe insulă sunt aduse odată la 1-2 luni, fie pe cale maritimă, fie aeriană.

Probabil cel mai cunoscut locuitor al atolului este ţestoasa gigantică de uscat pe nume „Gato” – un „tinerel” venerabil de peste 100 de ani, extrem de prietenos (atâta timp cât îi dai de mâncare). Broaştele-ţestoase de Aldabra sunt unele dintre cele mai mari „tortoise” (ţestoase de uscat) din lume, adaptate să supravieţuiască la viaţa de uscat şi apărate de prădători printr-o carapace masivă.

Crabii de cocos sunt de asemenea impresionanţi prin mărime şi sunt destul de amabili cu aparatul foto.

Cât despre viaţa marină – de toate pentru toţi… Dragoni de mare, pisici de mare, rechini de recif sau rechini doică, grupuri masive de peşti din toate speciile şi culorile, Nudibranhiate etc., astfel că fotografii au cu ce-şi delecta obiectivele şi încărca memoria cardurilor.

Una dintre cele mai interesante scufundări se poate face în canalele din partea de vest a atolului, în timpul fluxului, atunci când apa intră în atol cu o viteză de câteva noduri. Adâncimea este de aproximativ 20 metri, dar canalele săpate de lava vulcanului, cu nisipul de culoare închisă, combinate cu viteza dată de flux dau impresia unui zbor spaţial. Momentul scufundării trebuie ales cu mare atenţie deoarece diferenţa de 3,5-3,9 metri între flux şi reflux dau curentului la intrare o viteză care poate fi chiar periculoasă. Oricum, partea bună e că în cel mai rău caz se eşuează în interiorul atolului, dar dacă se face scufundare în sens invers, atunci când apa iese din atol cu viteză, te poţi trezi undeva în larg şi, eventual, recuperat de piraţi :).

Undeva în partea de sud-est se află şi „Epava Leului” („Lion Wreck”), de fapt resturile unei nave despre care se ştiu destul de puţine lucruri… Adâncimea relativ mică, undeva între 4 şi 6 metri, face ca resturile epavei să fie accesibile şi la snorkeling, dar, în acelaşi timp, furtunile şi-au lăsat amprenta pe starea epavei care e reprezentată în final de nişte imense cazane de abur (pe jumătate ieşite din apă), resturi din componente ale motorului, elicea, toate acestea împrăştiate pe o suprafaţă destul de mare.

În dimineaţa de 22 ianuarie, cu permisiunea specială din partea paznicilor insulei, s-a făcut o debarcare la 4:30 dimineaţa, când afară era încă întuneric beznă, pentru a vedea îndeaproape momentul în care o ţestoasă marină îşi depune ouăle. Trebuie să recunosc că momentul este cu mult mai emoţionant decât atunci când îl vezi filmat într-un documentar TV… O muncă enormă, de săpare a gropii în acel nisip super fin, care la cea mai mică atingere se prăvălea înapoi în adâncitura proaspăt făcută… Momentul depunerii ouălor este deosebit de intens; felul în care şi le aranjează, cu toată „imobilitatea” pe care o arată ţestoasa, îţi fac pur şi simplu pielea de găină în faţa măreţiei naturii!

În compania unui personal (Zegrahm Expeditions) de elită şi a unui echipaj profesionist (M/V Clipper Odyssey), experienţa Seychelles poate fi clasificată doar ca… unică. Cele câteva rânduri scrise şi cele câteva poze alăturate nu reprezintă decât o infimă parte din ceea ce reprezintă Seychelles.

Autor invitat: Constantin „Costa” Benedic
PADI MSDT + 15 Specialităţi
DSAT Tec, ANDI, TDI, DAN Europa & EFR Instructor
www.T101.ro

Y


Poti scrie un comentariu, sau poti pune un trackback de pe blogul tau:

Scrie un comentariu

Promovează MyDive

Poţi ajuta la promovarea MyDive, apăsând butoanele de Like din site sau punându-ţi una dintre insigne pe blogul tău

Multimedia

Fotografii şi videoclipuri

Contact

Întrebări, critici sau laude? Aici ne poţi contacta

Bg