My Dive in: Romana English
RSS Articole My Dive

Silfra: scufundări de clasă mondială în Islanda

Câţi dintre noi nu avem un „To Do list” când vine vorba de destinaţii de scufundări? Nu zic „Bucket List”, că ar suna puţin morbid:). Mai toţi visăm cu ochii deschişi sau zgâiţi la reclamele colorate din revistele de scuba. Unii „delirăm” după Marea Roşie, alţii după îndepărtatul Pacific, alţii după Caraibe… Eu… după Islanda.

Nu sunt un iubitor al frigului, cu toate că mai am momentele mele de „eroism” în care fac câte o scufundare în apă de 5-6°C cu un „umed” sau duc dorul troienelor de zăpadă atunci când scap de iarnă şi „sufăr” undeva prin ţările calde…

Contractul actual pe nava pe care lucrez mi-a adus satisfacţia de a mai adăuga o ţară (sau mai bine vreo două-trei) pe lista noilor vizitate, dar Islanda avea o altă atracţie pentru mine: Silfra. Din momentul în care m-am îmbarcat la bord, le-am transmis superiorilor că fac „crimă de om” dacă nu mă scufundă acolo, atât de mult îmi doream acest lucru. Cred că mi-au înţeles destul de bine mesajul, ştiind bine background-ul meu din Pacific când căutam şi nu ratam niciun moment pentru a mă scufunda, indiferent dacă aveam vizibilitate de 40 de metri sau de 5 metri, curenţi sau apă mai „rece”:).

Silfra este un loc unic în Islanda, o fisură între două continente, situată în Lacul Thingvellir, din Parcul Naţional Thingvellir. Deşi nu este singura în lume, aceasta este renumită mai ales pentru vizibilitatea extraordinară (peste 100 de metri) şi claritatea apei, şi pentru frumuseţea ei. Plăcile tectonice care se întâlnesc la Silfra (cea Euroasiatică şi Americană de Nord) se deplasează cu aproximativ 2 centimetri în fiecare an, din când în când dând naştere la cutremure. Este extraordinar că fisura e plină cu apa Lacului Thingvellir până la o adâncime de aproximativ 60 de metri, peisajul subacvatic fiind presărat din când în când cu peşteri. Situl este renumit în lume pentru scufundări şi este format din trei zone: Sala, Catedrala şi Laguna.

Între timp, undeva prin apele Marii Britanii, am avut inspiraţia de a-mi achiziţiona online un costum uscat de scafandru. Bineînţeles, nimeni nu-ţi va recomanda să faci aşa ceva, căci un dry suit se probează mai întâi, este ceva mai cu „schepsis”, cum se zice. Ei bine, ştiţi cum este când ţi se pune pata, nu?! Am răscolit eu puţin web-ul şi am ajuns la o firmă cu sediul în Marea Britanie – Northern Diver. Partea bună era că nu trebuia să mai plătesc taxe vamale şi scăpam şi de alte cheltuieli. Firma avea experienţă în domeniu, site-ul era detaliat, cu tabele pe mărimi, tot ce trebuia. Am sunat şi au fost extrem de amabili (normal, doar nu e gratis:)) şi m-am sfătuit cu ei referitor la mărime şi accesorii. Dacă ai corpul undeva în „standarde” poţi să mergi fără probleme după tabelele publicate, dacă mai ai ceva „donuts” (şunculiţe, mai pe româneşte) sau mâinile mai lungi sau mai ştiu eu ce… atunci e bine să treci la varianta „custom made” sau pe comandă. Să fac povestea scurtă, mi-au trimis costumul, eu am fost mulţumit de cum arăta şi cum stătea pe mine, mai rămânea să-i fac „udarea”. Cică aşa se zice, când îţi cumperi ceva nou, să-l uzi… dar în cazul meu, îl udam la propriu.

Dar, până în Islanda, am avut în itinerariu şi Insulele Feroe; dacă nu ştiţi pe unde sunt, aduceţi-vă aminte de bătaia pe care a luat-o România la fotbal acum ceva ani de la echipa lor de pescari:). Aici am aranjat cu un centru de diving şi am făcut două scufundări, tocmai bine ca să mă obişnuiesc cu dry suit-ul şi cu apa rece. Am avut o ghidă, Bara… ufff… puteam să fac scufundarea şi în slip, că tot cald ar fi fost. Blondă, ochi albaştri… belea!

Dar să continui istoria despre Silfra, că asta ne interesează, nu?! Deci, am ţinut legătura prin email cu Gisli de la centrul Dive the North, pentru organizarea unor scufundări în zonă, inclusiv Silfra. Era cât pe ce să mă arunc şi la o scufundare tehnică la un sit proaspăt descoperit – nişte gheizere situate la adâncimea de 70 de metri, dar îmi ieşeam puţin cam mult din buget aşa că, cu mare durere în suflet, a trebuit să renunţ.

Scufundarea principală la Silfra a rămas planificată pentru ziua de 26 iulie [2011] cu Scuba Iceland. Finni, proprietarul centrului, un fost poliţist, este un tip cu un umor molipsitor şi o atenţie deosebită pentru detalii. Şi ca să vezi iarăşi norocul meu, ghida, Nina, era o localnică blondă cu ochi albaştri… de altfel o profesionistă în adevăratul sens al cuvântului!

La 9:00 am, aşa cum am stabilit prin email, am fost ridicat de la navă de către Nina şi am mers la centru pentru pregătirea echipamentului şi formalităţile birocratice. Acolo, echipamentul era deja pregătit pentru mine şi ceilalţi patru tineri scafandri (trei americani şi un francez). Finni urma să se scufunde cu ei, iar eu aveam plăcerea să o am pe Nina ca ghid privat. Drumul din Reykjavik (capitala Islandei) până la Parcul Naţional Thingvellir a durat cam 45 de minute. Finni a ţinut loc şi de ghid terestru cu explicaţii detaliate despre cele văzute. La intrarea în Parc există un punct turistic de unde se pot cumpăra şi ceva sandvişuri şi apă, iar de acolo până la parcare sunt câteva minute de mers cu maşina.

Deja încep să se vadă, undeva la distanţă, pereţii imenşi de piatră care lasă loc unor crăpături enorme, semn că locul a fost cândva puternic activ tectonic. Locul este sit UNESCO deoarece, acum multe sute de ani, acolo se adunau căpeteniile vikinge şi puneau ţara la cale (un fel de „parlament”), mai executau câţiva, se mai îmbătau… deh, era frig, e de înţeles:). Locul de parcare este constituit dintr-un platou natural unde parchează toate maşinile centrelor de scuba din zonă. Un lucru la care nu mă aşteptam acolo au fost musculiţele… extrem de enervante şi de numeroase, în ciuda temperaturii de doar 12°C de afară. Cerul era acoperit, cu ceva previziuni de ploaie mai pe după-amiază (care s-au şi adeverit).

Împreună cu Nina şi Finni am mers cu toţii să facem o vizită de „încălzire” a sitului, adică, un briefing despre ce va fi şi ce va urma. Distanţa de la parcare până la locul de intrat în apă este de aproximativ 200 de metri. Un mic platou de piatră oferă confortul aranjării echipamentului înainte de intrarea în apă, care se efectuează pe o scară metalică şi apoi direct în apa rece de doar 2°C din imensul lac de apă dulce. Cei patru tineri care urmau să se scufunde cu Finni foloseau pentru prima dată un costum uscat, aşa că au avut parte de un briefing puţin mai detaliat. Ne-am echipat, apoi, corespunzător. Eu în noul meu dry suit şi wing-ul cu detentoare Apeks şi cu 2x12l de oţel în spate, plus alte 8 kilograme de lest agăţate de mine (mergeam şi cu mai puţin, dar fiind în testări am zis mai bine să stau sub apă – dulce – decât la suprafaţă), cât să-mi aduc aminte că ar trebui să închei un pact cu sala de sport şi să ne vedem mai des:). Nina a intrat cu echipamentul în configuraţie „sidemount” (buteliile sunt montate pe lateral), super fain! Bineînţeles, toţi cu costume uscate.

Prima impresie când intri în acel semi-congelator şi pui masca în apă să vezi… este absolut magnific. Un albastru curat, pur, de parcă ai pluti în spaţiu nu în apă… şi rece. Realizezi imediat că este apă venită de la gheţari. Masca se abureşte instant, iar la suprafaţa apei se formează aburi de la respiraţie. Se simte un foarte mic curent de apă, căci intrarea se face într-un fiord (să-i zicem aşa), iar la câţiva metri distanţă (în spate) este un alt lac, foarte mic la suprafaţă, dar adânc, care se alimentează cu apă din subteran, de la gheţari, şi apoi se revarsă prin nişte tuneluri (prin care am trecut la a doua scufundare) în „fiordul” pe unde se face intrarea.

Bineînţeles, masca şi camera se aburesc imediat, iar degetele începi să le simţi deja cum se răcesc. Eu am folosit mănuşi de 5mm ca să pot manevra butoanele de la camera foto şi dupa 35-45 de minute erau deja mai congelate ca mumiile din Siberia:).

Profilul scufundării este variat: de la adâncimi de peste 60 de metri până la treceri de doar 2 metri adâncime. Oricum, nu are rost să te scufunzi chiar până la fund, căci oricum priveliştea îţi taie răsuflarea şi la 15 metri. Pereţii sunt stâncoşi, fundul este acoperit cu un nisip negru (vulcanic), prin unele locuri există vegetaţie de apă dulce (în special în Laguna Albastră). Vietăţi marine… am văzut doar trei peşti, probabil or fi mai mulţi pe acolo, oricum, nu ei erau scopul vizitei la Silfra:). Se trece prin locuri relativ înguste până la locuri largi, gen „catedrală”, într-o direcţie relativ semi-circulară spre stânga. Senzaţia după terminarea scufundării este că a fost un vis, căci acele momente trec extrem de repede, ca un film derulat pe repede înainte.

În Laguna Albastră se recomandă înotul tip „frog kick”… altfel, cei care vin din urmă nu vor vedea mai nimic datorită adâncimii mici şi fundalului marin uşor de agitat. Noroc că acel curent lejer de apă de care ziceam mai devreme îşi face treaba şi limpezeşte apa destul de repede. Ieşirea se face pe un mal stâncos, confortabil de scos labele. Se merg cam încă 150 de metri şi se ajunge înapoi până la locul de intrare intiţial.

Am făcut o pauză de dezgheţare, am băut o ciocolată caldă şi apoi am făcut a doua scufundare. Cei patru scafandri plus Finni au refăcut acelaşi traseu, de data asta ei, scafandrii tinerei, fiind mai confortabili în dry suit-uri. Eu cu Nina am parcurs de data aceasta un traseu diferit. Acest traseu prin tuneluri, crăpături şi peşteri nu este oferit tuturor şi nu este recomandat decât celor cu o experienţă minimă în acest gen de scufundări. Intrarea s-a făcut prin acelaşi loc, dar apoi s-a intrat prin nişte tuneluri adânci şi cu o privelişte de „Sanctum”. Apa deosebit de clară, întunericul din acele tuneluri şi lumina care străbătea prin unele crăpături merită tot efortul. De data asta ne-am scufundat puţin mai adânc, până pe la 21 de metri, trecând prin diverse canale subterane şi atingând pereţii vestiţi care despart cele două plăci tectonice – Eurasia şi America de Nord, apoi am revenit la locul pe unde am intrat şi am străbătut un tunel de cca 35-40 de metri până în acel mic lac de unde venea apa subterană. Ieşirea s-a făcut la fel, pe mal stâncos, confortabil.

De notat că, la a doua scufundare, am avut un condens teribil în carcasa subacvatică (un Canon WP-DC34 pentru G12), în ciuda celor două pliculeţe de silică pe care le-am scos ude ude! Este bine ca între scufundări să deschideţi carcasa şi să o uscaţi puţin şi să schimbaţi pliculeţele de silică dacă este cazul!

Scufundările în Islanda sunt un pic mai scumpe decât în Europa sau pot fi clasificate ca „foarte scumpe” dacă ne raportăm la Egipt. Dar, dacă luăm în considerare echipamentul care este inclus în preţ (detentoare pentru ape reci şi costume uscate), plus transportul şi ghidul, atunci ajungem la concluzia că merită! Două scufundări cu echipament complet şi transport dus-întors costă 27.900ISK (coroane islandeze; ≈727RON). În cazul meu, deoarece am avut ghid privat, costul a fost de 40.000ISK (≈1.042RON).

Dacă rămâneţi o perioadă mai lungă în Islanda, aveţi la dispoziţie alte câteva situri de scufundări care sună foarte atractiv: pe coasta de est – El Grillo (scufundare la o epavă din timpul celui de-al doilea Război Mondial, pornind de la 27 şi până la 40 de metri adâncime), în partea de nord – Strytan,  catalogat ca unul din primele cinci locuri ca spectaculozitate din lume – coşuri geotermale subacvatice (sună interesant, nu?) şi multe alte locaţii deosebite. Aici găsiţi mai multe detalii despre aventurile scuba pe care le aveţi la dispoziţie în Islanda.

Ca o concluzie la această aventură, dacă aş avea ocazia să revin în Islanda, cu siguranţă aş repeta scufundarea la Silfra – este ceva unicat, nu experimentezi oriunde aşa ceva. Nu este o scufundare grea, dar trebuie tratată cu seriozitate.

Islanda, în ciuda numelui rece, este un teritoriu preponderent verde, foarte frumos, cu un popor care, în ciuda originilor vikinge şi războinice, este foarte primitor şi civilizat!

 

Ape liniştite tuturor!
Autor invitat: Constantin „Costa” Benedic
PADI MSDT, EFR, DAN, TDI Instructor

 Mai multe fotografii aici

Y


Poti scrie un comentariu, sau poti pune un trackback de pe blogul tau:

Scrie un comentariu

Promovează MyDive

Poţi ajuta la promovarea MyDive, apăsând butoanele de Like din site sau punându-ţi una dintre insigne pe blogul tău

Multimedia

Fotografii şi videoclipuri

Contact

Întrebări, critici sau laude? Aici ne poţi contacta

Bg