My Dive in: Romana English
RSS Articole My Dive

Stiluri de înot – ghid pentru scufundări

Ca pasionat de scufundări am constatat că este necesar un scurt compendiu cu modurile de a înota, care poate fi de mare ajutor pentru toţi cei interesaţi să-şi îmbunătăţească mişcările sub apă. Simplul „dat din picioare”, pe care îl practicăm instinctiv, este cel puţin inadecvat în anumite medii, deoarece stârneşte sedimentul, ne propulsează numai înainte şi are o parte din forţa de propulsie orientată spre sus, ceea ce necesită o flotabilitate uşor negativă pentru a contrabalansa tendinţa de urcare.

Fiecare din aceste stiluri răspunde anumitor cerinţe. Nu este din păcate posibil să le învăţăm doar citind pe monitor, aşa că acest articol este menit să vă dea de gândit şi de practicat pentru următoarele ieşiri la apă. Exemple video se găsesc cu uşurinţă pe internet, de aceea am păstrat denumirile în engleză pentru fiecare stil.

„The Flutter Kick” – Fluture

Este o lovitură („kick”) instinctivă, picioarele se mişcă în sus şi în jos în direcţii opuse. Oferă întotdeauna propulsie înainte, astfel încât nu simţim nevoia de a o practica eficient şi, de obicei, îndoim prea mult picioarele din genunchi.

Picioarele trebuiesc ţinute destul de drepte pentru ca lovitura să fie realizată din şolduri. Pentru aceasta,  trebuie ca şoldurile şi picioarele să fie în linie cu trunchiul. Genunchii se îndoaie puţin la ridicarea labei, astfel încât deplasarea labei prin apă să nu ne frâneze, apoi sunt îndreptaţi şi urmează coborârea, care oferă propulsia dorită. Unghiul labei faţă de corp (controlat din gleznă) determină cât din propulsie ne va împinge înainte şi cât ne va împinge în sus.

Este bine să folosim muşchii din partea din faţă a coapselor pentru a face cel mai mare efort. Este un lucru foarte util, deoarece aceşti muşchi sunt folosiţi şi la mers, astfel încât, de obicei, sunt mai bine antrenaţi decât ceilalţi muşchi.

Dacă aveţi labe cu un design mai nou, ca de exemplu cele despicate („split fins”), sau foarte flexibile, trebuie să ţineţi genunchii mai îndoiţi, iar mişcarea picioarelor să aibe o amplitudine mai mică.

Stilul oferă o mare viteză pentru propulsie înainte, dar scufundările de obicei nu sunt făcute în viteză, aşa încât riscăm să ne risipim energia (şi aerul).

Ca aspecte negative, acest stil oferă propulsie şi în sus, ceea ce ne influenţează flotabilitatea şi, dacă suntem în apropierea fundului apei, va stârni mâlul, aluviunile sau nisipul de pe acesta, tulburând viaţa marină şi vizibilitatea celorlalţi scafandri, din urma noastră. Acest stil trebuie neapărat evitat atunci când suntem într-o epavă sau alt loc închis, deoarece va compromite rapid vizibilitatea.

„Modified Flutter Kick” – Fluture modificat

Dacă doriţi să eliminaţi rapid aspectele cele mai neplăcute ale stilului Fluture, puteţi să îl practicaţi cu genunchii îndoiţi, călcâiele fiind deasupra trunchiului. Oferă o deplasare mai lentă dar şi cu un efort considerabil mai mic, fiind bun pentru o scufundare lentă şi relaxată în absenţa curentului. De asemenea, labele fiind mai sus şi mişcate mai lent şi cu amplitudine mai mică nu vor genera un jet suficient de puternic pentru a tulbura fundul apei.

Îl veţi practica foarte uşor dacă doriţi o deplasare lentă, aveţi flotabilitate bună, iar picioarele au tendinţa de a se ridica.

„The Scissors Kick” – Foarfecă

Ţineţi picioarele drepte cu genunchii uşor îndoiţi, dar lamela labei orientată vertical, nu orizontal ca la Fluture. Mişcarea picioarelor este similară unei foarfeci, adică picioarele sunt depărtate şi apoi aduse împreună brusc, în plan orizontal, şi apoi ţinute puţin în această poziţie, pentru propulsie. De regulă, dacă un picior va genera din greşeală propulsie în sus, celălalt va contrabalansa, generând propulsie în jos.

Stilul oferă putere destul de mare cu un efort mai mic decât la Fluture, iar jetul de apă este îndreptat numai în spate. Din acest motiv, puteţi să înotaţi mai aproape de zonele cu sedimente, fără a le stârni.

„The Frog Kick” – Broasca

Acest stil are numeroase avantaje. Astfel, oferă propulsie înainte destul de puternică, este eficient,  este cel mai performant în a evita stârnirea sedimentelor şi, implicit, tulburarea apei, şi foloseşte alte grupe de muşchi decât Fluturele, astfel încât pot fi practicate alternativ dacă obosiţi. Din aceste motive este necesar  să-l învăţaţi, alături de un Fluture eficient.

Trunchiul şi coapsele stau în linie dreaptă, dar genunchii sunt îndoiţi, la un unghi de regulă mare între gambe şi şolduri. Picioarele se vor depărta şi apropia unul de celălalt. Lamelele labelor sunt ţinute orizontal atunci când picioarele se îndepărtează, şi vertical atunci când acestea se apropie. Labele sunt rotite din gleznă şi sunt ţinute astfel încât jetul de apă generat să fie direct în spate, pentru a ne propulsa înainte. Pentru maximul de eficienţă al mişcării, vom bate din labe ca şi cum am aplauda. Instinctiv, unghiul dintre coapsă şi gambă va creşte atunci când apropiem picioarele, astfel încât vom trage înapoi gambele în poziţia de pornire.

Ţinerea verticală a lamelei labelor la depărtarea picioarelor oferă o senzaţie clară de lipsă de efort şi stabilitate.

După ce vă obişnuiţi cu acest stil o să vi se pară relaxant să înotaţi Broasca tot timpul, eventual alternând cu Fluture pentru scurte perioade. Deoarece nu funcţionează foarte bine cu anumite tipuri de labe ca, de exemplu, multe dintre cele despicate („split fins”) sau ScubaPro Sewing Nova, este o idee foarte bună să verificaţi dacă labele pe care doriţi să le cumpăraţi permit înotul facil în stilul Broască.

„Short Frog Kick” – Broscuţa

Este o versiune a Broaştei, dar faţă de Broască, unde se mişcau picioarele din şolduri, aici coapsele rămân practic nemişcate, iar gambele se mişcă foarte puţin. Cele mai multe mişcări sunt efectuate din gleznă cu ajutorul gambelor, amplitudinea mişcării gambelor fiind însă foarte mică. Practic aplaudaţi cu labele, doar din glezne. Este o mişcare excelentă pentru spaţii înguste din două motive: în primul rând nu are nevoie de spaţiu, ca Broasca, unde picioarele se extindeau destul de mult; în al doilea rând propulsia este slabă şi precisă, iar jetul de apă va stârni mult mai puţine sedimente decât toate celelalte stiluri de înot.

„Backwards Kick” – Marşarier

După cum îi spune şi numele este un stil folosit pentru a merge cu spatele. Este, în opinia mea, cea mai grea mişcare dintre toate, nu arată foarte elegant, dar este foarte utilă deoarece permite retragerea precisă, fără a stârni sedimente şi fără a avea nevoie de mâini. Am văzut mai multe explicaţii şi tipuri de mişcare în diverse filmuleţe şi am experimentat două versiuni distincte.

Una dintre versiuni, cea mai des repetată, este că mişcarea constă într-o reproducere în sens invers a Broaştei. Labele sunt înclinate oblic din glezne, iar picioarele sunt depărtate de corp din şolduri, ceea ce va trage puţin corpul înapoi. Apoi, mişcarea este întreruptă. Labele sunt îndreptate astfel încât să nu ofere din greşeală propulsie înainte şi sunt aduse în poziţia de început, adică picioarele sunt unul lângă altul. Am descoperit că, pentru a învăţa mai uşor acest mod, trebuie procedat în două etape.

Prima dată, stăm în şezut, pe fundul bazinului, uşor negativi.
Pasul 1. Indiferent din ce poziţie sunt picioarele, le tragem astfel încât să ne tragă înainte. Este o mişcare în care picioarele se îndoaie din genunchi, iar genunchii se lasă şi jos, şi spre lateral. Labele se duc înspre lateral, trăgându-ne în faţă.
Pasul 2. Apoi, tăiem apa oblic cu labele, cu această ocazie întindem şi picioarele. Nu se va produce niciun fel de mişcare în spate!
Repetăm tragerea labelor spre lateral, de la pasul 1.

Aceste mişcări sunt uşor de practicat, deoarece putem privi fără probleme mişcarea picioarelor şi să o adaptăm la ce vrem să facem. Totodată, îşi vor da drumul muşchii solicitaţi în acest stil de înot, iar mişcarea va intra în reflex.

În a doua etapă, vom face acelaşi lucru, dar stând în poziţia normală orizontală, cu burta în jos şi neutri în apă. Mişcarea picioarelor este identică. Singura problemă pe care am identificat-o este că am tendinţa de a mă trage nu numai în spate, dar şi în sus, dar se poate rezolva cu puţină atenţie, din mişcarea picioarelor şi un „trim” foarte bun sub apă.

Personal, am experimentat cu un oarecare succes şi o altă secvenţă de mişcări.
Pasul 1. Picioarele sunt unul lângă altul şi întinse.
Pasul 2. Apoi, au loc trei mişcări simultane. (1) Din glezne, labele sunt aduse ca atunci când stăm în picioare, iar tălpile formează un V. Adică avem două mişcări: tălpile (labele) care erau orizontale ajung aproape verticale şi totodată nu rămân paralele, ci se despart un pic la vârf. (2) Tragem picioarele îndoind genunchii, păstrând gambele paralele cu restul corpului. Mişcarea este asemănătoare atunci când aducem genunchii la piept şi oarecum asemănătoare cu aceea când ne lăsăm pe vine (de obicei, când ne lăsăm pe vine, gambele nu rămân paralele). (3) Simultan, depărtăm picioarele unul de altul.
Pasul 3. Apropiem genunchii.
Pasul 4. Îndreptăm labele, care devin orizontale
Pasul 5. Extindem picioarele în spate, având grijă ca labele să fie într-o poziţie în care să nu ofere propulsie înainte. După această mişcare, suntem din nou în poziţia iniţială.

Exersarea acestor mişcări vă va oferi un bun început. Mişcările exacte le veţi putea determina prin practică. Dacă nu aveţi rezultate, încercaţi să variaţi uşor mişcările. Mici variaţii în execuţie au un impact mare şi pot face diferenţa dintre a sta pe loc, deşi dai din picioare, şi a merge în spate mai repede sau mai încet. Executate corect, mişcările oferă o viteză mică, dar rezonabilă la mers cu spatele. Dacă viteza este prea mică, încercaţi să variaţi mişcările pentru a le creşte eficienţa.

„The Helicopter Turn” – Rotire

Singurul care se mişcă este un picior, şi anume cel din direcţia în care ne rotim. Acesta are poziţia de la Broască, adică coapsa este în linie şi orizontală cu corpul, genunchiul îndoit, gamba şi laba oblice. Celălalt picior poate sta în orice poziţie, dar nemişcat. Mişcarea este din şold, dar pot să contribuie toţi muşchii şi toate articulaţiile piciorului dacă avem loc şi condiţii pentru o mişcare de amplitudine mare şi, de asemenea, de putere mai mare.


„The Dolphin Kick”  Delfin

Este un stil util în special atunci când nu puteţi să loviţi decât cu un singur picior. Piciorul inutilizabil se poate suprapune peste celălalt, şi apoi înotaţi cu un stil similar cu cel omonim de înot.

Mişcarea se învaţă cel mai bine privind, fie alţi înotători, fie delfinii. Propulsia este similară cu Fluture, dar cu un efort semnificativ mai mare.

În final, nu uitaţi că dacă doriţi să vedeţi cum lucrează labele în apă puteţi să înotaţi pe spate.

Sper ca aceste rânduri să vă determine să experimentaţi şi să vă însuşiţi tehnicile descrise mai sus. Nu uitaţi că este bine să nu stârniţi sedimentele, atât pentru ceilalţi scafandri care pot să vină în urma voastră, cât şi pentru viaţa subacvatică. De asemenea, folosirea alternativă a unor grupe de muşchi diferite vă va permite să înaintaţi permanent fără a obosi, ceva ce pe uscat este mai greu de realizat.

*Notă: Sper că acest articol vă este folositor pentru a avea scufundări mai plăcute şi mai confortabile. Dacă vreţi să îl îmbunătăţim, să discutăm despre el sau să îmi semnalaţi o problemă, aşteptăm sugestiile voastre în comentariile de mai jos sau pe forum.

Autor invitat: Gheorghe Amăriuţei AKA Ghrt
Articol licenţiat ca CC BY-NC-SA 3.0

Y


Poti scrie un comentariu, sau poti pune un trackback de pe blogul tau:

Scrie un comentariu

Promovează MyDive

Poţi ajuta la promovarea MyDive, apăsând butoanele de Like din site sau punându-ţi una dintre insigne pe blogul tău

Multimedia

Fotografii şi videoclipuri

Contact

Întrebări, critici sau laude? Aici ne poţi contacta

Bg